Iartă-mă
Pentru că nu m-am bucurat destul când am auzit că vii. Nu am fost decât mai fericit decat credeam ca pot sa fiu. Și mi-am strigat bucuria in stanga si in dreapta, iar cel mai tare am strigat-o în mine. Pentru că nu am fost destul de senin. Pentru că nu am învățat să plutesc cu totul. Pentru că am pierdut fie și numai o clipa gândindu-mă dacă o să fie bine. Când de fapt este bine, și nu are cum să fie decât mai bine alături de tine. Pentru acea clipă iartă-mă. Am învățat de la toți oamenii pe care i-am pierdut că o clipă e prea mult. E un timp pe care nu ni-l permitem atunci când iubim. Cine sunt eu să îți răpesc fie și acea clipă? Nu, nu e o scuză faptul că și grija aceea tot din dragoste se naște. Ai ales să vii acum, deci ai făcut bine. Îți promit să te iubesc de o mie de ori mai mult în prima clipă când te voi vedea. Iar apoi, de încă o mie în plus într-a doua. Dacă ajută cu ceva, acum știu. Și în fiecare clipă nu fac decât să învăț de la mine că, fără ca măcar să îmi dau seama, te iubesc deja mai mult decât în cea dinaintea ei.
Cu drag, Tati.
